Diagnosticul anomaliilor fetale se stabilește în timpul sarcinii în proporție de 40-60%. Din păcate, nu există încă posibilitatea de diagnostic de 100%. De asemenea, există anomalii fetale care nu pot fi observate în timpul ecografiei sau care au apariție tardivă în cursul sarcinii, astfel că în momentul examinării nu sunt vizibile, medicul neonatolog depistându-le la naștere.

 

Leziunile cerebrale cauzate de infecții intrauterine pot să nu aibă o evidență ecografică vizibilă, dar pot avea consecințe funcționale de dezvoltare psihomotorie severe (exemplu leziunile nervoase determinate de infecția cu citomegalovirus) – consecințele nu se pot aprecia decât după nașterea fătului.

 

Medicul obstetrician este cel care va defini mai bine funcţia neurologică fetală normală şi cea anormală in utero, pentru a detecta înainte de naștere feţii cu evoluţie neurologică problematică. Diagnosticul de paralizie cerebrală rămâne una dintre cele mai dificile condiţii clinice de depistat. Un număr mare de leziuni cerebrale apar antenatal, iar intervenţiile cât mai timpurii în cazuri de afectare neurologică aduc rezultate mai bune, în combinaţie cu progresia tehnologiei ultrasunetelor, care permite o mai bună evaluare în timp real a fătului. 

 

Celule stem în tratamentul anomaliilor cerebrale

 

În comunitățile de cercetare, există un mare interes în utilizarea celulelor stem pentru a reduce progresia sau repara leziunile cerebrale perinatale. Leziunile cerebrale perinatale pot rezulta din traume acute sau cronice în timpul dezvoltării fetale, în timpul procesului de naștere sau în perioada de după naștere.

Vrei să afli mai multe despre recoltarea de celule stem la naștere?

Rezultatul cel mai ușor de identificat al leziunii cerebrale perinatale este paralizia cerebrală, cu toate acestea, este doar o consecință într-un spectru de deficite neurologice ușoare până la severe. Există în desfășurare studii clinice care au loc în întreaga lume care vizează terapia cu celule stem în tratarea paraliziei cerebrale a nou-născutului. 

 

Probabil că nu va mai trece mult timp până când din aceste studii vor apărea rezultate clare bazate pe dovezi solide. Viitorul este promițător tocmai datorită eficienței celulelor stem în tratarea multor boli grave. Cu astfel de studii în desfășurare, este oportun să se abordeze baza fiziologică pentru eficacitatea celulelor stem în prevenirea deteriorării sau regenerarea creierului nou-născutului. 

Disponibilitatea celulelor stem, potențialul de respingere imunologică, considerentele etice și logistice, împreună cu tendința celulelor native de a forma teratoame, fac puțin probabil ca celulele stem embrionare sau fetale să fie practice. Din fericire, aceste probleme nu se referă la utilizarea celulelor epiteliale amniotice umane (hAEC) sau a celulelor stem din sângele din cordonul ombilical (UCB) care sunt obținute ușor din placentă și cordonul ombilical imediat după naștere. 

 

Celulele stem au potențialul de transplant la nou-născut în cazul în care leziunile cerebrale sunt diagnosticate sau chiar suspectate. Se explorează noile caracteristici ale hAEC și ale celulelor stem din cordonul ombilical nediferențiate, precum și ale celulelor progenitoare endoteliale (EPC) și ale celulelor stem mezenchimale (MSC) derivate din cordonul ombilical. Pentru că imunomodulația și proprietățile antiinflamatorii sunt principalele mecanisme de acțiune care sunt comune pentru aceste celule, ele pot ameliora hipoxia cerebrală și inflamația care sunt consecințe finale în patogeneza leziunii cerebrale perinatale.

 

Paralizia cerebrală este o problemă majoră de sănătate cauzată de afectarea creierului în timpul sarcinii, nașterii sau în perioada imediat postnatală. Accidentul vascular cerebral perinatal, hemoragia intraventriculară și asfixia sunt cele mai frecvente cauze de afectare a creierului nou născutului. Afectarea substanței albe periventriculare (leucomalacia periventriculară) este forma predominantă la prematuri și cel mai frecvent antecedent de paralizie cerebrală. 

Tratamentul cu celule stem s-a dovedit eficient în refacerea organelor și țesuturilor afectate la testele pe animale. Potențialul celulelor stem de auto-reînnoire și diferențiere se traduce prin neuroprotecție și neuroregenerare substanțială în creierul animalului, cu riscuri minime de respingere și efecte secundare. 

 

În mod tradițional, celulele stem derivate din măduva osoasă au fost examinate pentru utilizarea lor în tratamentul bolilor hematologice și au fost primele celule stem testate în majoritatea studiilor preclinice neurologice/neurodegenerative. Sângele din cordonul ombilical (UCB) este o sursă deosebit de bogată în celule stem, care sunt promițătoare pentru tratamentul leziunilor cerebrale perinatale. 

 

Eficiența celulelor stem din cordonul ombilical în tratarea leziunilor cerebrale la copii

 

Celulele stem din cordonul ombilical sunt disponibile la naștere și pot fi recoltate foarte ușor. Sângele din cordonul ombilical conține un număr mare de celule mononucleare cu o populație eterogenă de celule stem și celule progenitoare; are imunogenitate scăzută și risc scăzut de respingere, permițând astfel atât transplantul autolog, cât și alogen. Celulele stem din cordonul ombilical demonstrează plasticitate ridicată cu un potențial de proliferare de opt ori mai mare în comparație cu alte surse de celule, cum ar fi măduva osoasă, și pot fi păstrate pentru perioade lungi de timp, studiile arătând că după 10+ ani de crioconservare, recuperarea celulară viabilă este încă foarte mare.

Un studiu de la Universitatea Duke a fost efectuat pentru administrarea de celule stem din cordonul ombilical autolog la sugari diagnosticați cu encefalopatie ischemică hipoxică. Deși acest studiu nu a raportat încă eficacitatea neuroprotectoare, este primul care arată siguranța și fezabilitatea pentru utilizarea timpurie a celulelor din cordonul ombilical ca terapie de prevenire/intervenție timpurie, mai degrabă decât o terapie reparatorie pentru paralizie cerebrală. Același grup de la Universitatea Duke efectuează studii clinice care investighează atât transplantul autolog cu celule stem din cordonul ombilical, cât și cel asociat fraților.

 

Leziunile cerebrale perinatale rămân o cauză principală de deces și invaliditate la sugari și copii, care nu au opțiuni de tratament pentru a atenua simptomele debilitante pe tot parcursul vieții experimentate de supraviețuitori.

 

Paralizia cerebrală (PC) este cea mai recunoscută afecțiune din categoria de leziuni cerebrale perinatale. Este un complex de simptome motorii descrise clinic, cu dizabilitate variind de la o disfuncție ușoară a coordonării motorii până la hemiplegie sau tetraplegie semnificativă, reflectând leziuni variabile ale creierului.

Vrei să afli mai multe despre recoltarea de celule stem la naștere?

Dizabilitățile motorii care definesc paralizia cerebrală sunt adesea asociate cu alte deficite grave – 1 din 2 copii are dizabilități intelectuale, inclusiv deficite de cogniție, memorie, învățare și comportament; 1 din 4 are epilepsie; 1 din 4 nu poate vorbi. 

 

Părinții copiilor cu leziuni cerebrale caută noi opțiuni de tratament, inclusiv utilizarea terapiilor cu celule stem. Paralizia cerebrală este în prezent clasată ca a doua afecțiune cel mai frecvent tratată cu celule stem, iar Australia este a treia țară de origine a pacienților cel mai bine clasată pentru tratament.