Herpes în sarcină și herpes neonatal: ce este bine să știi despre virusul herpes simplex

Știai că infecțiile din timpul sarcinii pot afecta dezvoltarea fătului? Mai mult decât atât, transmiterea infecţiei în primele săptămâni de sarcină poate provoca pierderea sarcinii. Uterul este un mediu steril, ferit de posibilele infecții, dar odată cu ruperea apei, acești germeni intră în acest mediu, iar bebelușul este expus pentru prima dată la acest mediu. 

Infecțiile pot trece la făt în timpul sarcinii transplacentar, perinatal (sânge, secreții vaginale) sau postnatal (cel mai frecvent prin laptele matern). În timpul nașterii naturale, bebelușul va trece din uter prin cervix și va trece prin „canalul nașterii”, care este acoperit cu o flora de microorganisme ce trăiesc în mod natural în vaginul mamei sau pe pielea ei. Aceste microorganisme sunt deseori inofensive, dar există și microorganisme purtătoare de infecții, așa cum este virusul herpes simplex.

Ce este bine să știi despre virusul herpes simplex

Virusul herpes simplex (HSV) este un virus străvechi care se transmite prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul pătrunde în mucoase (oculare, orale şi genitale) şi se replică local. Simptomele infecției pot fi uneori minime sau chiar trec neobservate. Pe de altă parte, atunci când se manifestă, virusul apare sub formă de erupţii bucale şi cutanate, leziuni ale tractului genital şi herpes neonatal. 

Există două tipuri distincte de virus herpetic: HSV1 şi HSV2. HSV1 este asociat în principal cu infecţii oculare şi orale, în timp ce HSV2 determină leziuni genitale. Prevalenţa infecţiilor HSV1 în populaţia generală este estimată la 70-80%, în timp pentru HSV2 este de aproximativ 17-25%. Ambele tipuri pot determina leziuni în oricare din cele două zone şi nu se pot diferenţia clinic. 

În general, virusul herpex simplex nu reprezintă pentru un adult o problemă majoră de sănătate. Dar, dacă o femeie însărcinată se infectează pentru prima dată cu herpes simplex în timpul sarcinii, ea poate transmite infecția la făt și poate naște prematur. Aproximativ 50% dintre copiii infectați intrauterin cu herpes simplex pot deceda sau pot avea afectare neurologică severă. Un nou născut infectat poate dezvolta ulterior numeroase complicații legate de afectarea sistemului nervos, pielii, ochilor. Tocmai de aceea, este important tratamentul cu antivirale administrat cât mai rapid, pentru a crește șansele de însănătoșire fără sechele. Dacă gravida a căpătat infecția înainte de sarcină, riscul de transmitere la copil este foarte mic.

schimbarile coprului in timpul sarcinii

Cum se manifestă herpes în sarcină

Infecția cu Herpes simplex (HSV) este o infecție virală caracterizată prin simptome locale și sistemice, latente și recurente. Așa cum menționam mai sus, există două virusuri Herpes simplex, HSV1 și HSV2, care produc simptome distincte în funcţie de poarta de intrare, respectiv, mucoasa orală sau genitală.

Infecţia primară cu HSV1 apare în general în copilărie la nivel bucal, poate fi uşoară sau chiar poate trece neobservată. Semnele dispar, dar virusul rămâne latent. Datorită unor stimuli care variază de la persoană la persoană, infecţia poate reapărea.

În general, o persoană infectată cu HSV1 prezintă următoarele manifestări: gingivostomatită herpetică, herpes labial, herpes genital. Din punct de vedere clinic există mai multe sindroame de herpes genital:

  • Herpes genital primar: cu leziuni locale ce durează 3-6 săptămâni;
  • Herpes genital non-primar: la un pacient care prezintă anticorpi pentru HSV2, manifestările sunt asemănătoare cu episoadele recurente;
  • Herpes genital recurent: manifestările sunt mai uşoare, leziunile persistă 3-10 zile;
  • Herpes genital asimptomatic: pacient care prezintă anticorpi anti HSV1, fără simptome de herpes în antecedente; 2/3 dintre femeile seropozitive au dobândit infecţia asimptomatic.

Vrei să afli mai multe despre recoltarea de celule stem la naștere?

Infecţia primară cu HSV2 are mai multe forme clinice:

  • vulvovaginită,
  • cervicită,
  • endometrită,
  • uretrită,
  • herpes perianal,
  • panariţiu herpetic,
  • faringită herpetică,
  • meningită herpetică.

herpes neonatal

Herpes neonatal: ce este bine să cunoști

Infecția cu herpes neonatal este rară, dar când se produce, poate fi devastatoare. De aceea, este important pentru o gravidă să învețe să reducă riscul de transmitere a virusului la bebeluș.

Herpesul neonatal, ce poate fi cauzat de oricare dintre cele două tipuri HSV, are implicaţiile cele mai grave şi este dobândit predominant intrapartum, la trecerea fătului prin canalul cervical în momentul nașterii naturale. 

Se consideră că frecvenţa infecţiilor congenitale cu HSV2 este de 1 la 2000-5000 naşteri. Transmiterea infecţiei în primele săptămâni de sarcină se poate asocia cu pierderea sarcinii. Infecţiile dezvoltate mai târziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie şi leziuni oculare fătului (microftalmie, keratoconjunctivită şi retinită).

Dacă un bebeluș se infectează cu virusul herpetic, infecția se poate manifesta astfel:

  • infecție localizată la nivelul pielii, ochilor și gurii;
  • infecție localizată la nivelul creierului și al măduvei spinării (a sistemului nervos central);
  • infecție ce implică mai multe organe ale corpului, numită și infecție herpetică diseminată. 

Vrei să afli mai multe despre recoltarea de celule stem la naștere?

La nou-născutul din mamă infectată cu virusul herpetic simplex s-a remarcat:

  • 50% dintre nou-născuţii la care s-a confirmat infecţia prin realizarea de culturi celulare pentru izolare virală nu prezintă leziuni tipice pe piele sau mucoase;
  • Majoritatea infecţiilor herpetice neonatale se produc prin contactul fătului cu secreţiile materne, în timpul traversării canalului de naştere;
  • Se estimează că 70-85% dintre HSV neonatal este cauzat de HSV2, însă nou-născutul poate fi infectat cu HSV1, care reprezintă aproximativ 1/3 din etiologia infecţiilor herpetice genitale;
  • Infecţia cu HSV2 are un prognostic mai prost decât cea cu HSV1. Bebelușii cu herpes localizat la nivelul pielii, ochilor și gurii au în general o evoluție mai bună decât cei cu infecție diseminată; însă chiar și după tratament, unii dintre ei vor avea sechele neurologice. Bebelușii cu infecție diseminată sau localizată la nivelul sistemului nervos central mor sau au handicapuri grave, pe termen lung.

Femeile cu un istoric de herpes înainte de a rămâne însărcinate se pot simți mai liniștite să afle că majoritatea nou-născuților care se infectează cu herpes l-au luat de la mamele care s-au infectat în timpul sarcinii și al căror organism nu a avut cum să dezvolte anticorpii protectori până la nașterea bebelușului.